Septembrie 3rd, 2010
Promiti sa nu ma calci in picioare daca iti acord incredere?Ia-ti gandul!
Dupa cum am promis, o sa povestesc cam tot ce tine de plecarea mea la facultate.
Cu parere de rau, trebuie sa spun ca iar sunt dezamagita de marea majoritate a populatiei din acest oras.
Nefiind din Iasi, am fost sa inchiriez ceva. Poate par exagerata, insa nu am dat peste un om onest in totalitate. Cam toti spuneau lucrurile deformate la telefon, iar la fata locului….
O doamna foarte binevoitoare, stabileste sa ne intalnim in centru si pe urma ma duce prin ploaie vreo 10 minute…pana la minunatul ei apartament(adica ea sta langa centru si na…nu era mai usor sa ne zica locul real al apartamentului). Bun…”apartament doua camere, mobilat, utilat, recent renovat, cu toate utilitatile“- asa sunau vorbele proprietarei. Va spun cu jena ca era sub orice critica: “mobila” ei era un pat/recamier de acum vreo 50 de ani, cum foloseau bunicii nostri si ala fiind atat de murdar (ulterior am aflat ca acolo ar fi murit acum 2 luni socra ei..perfect!), o biblioteca jegoasa de-a dreptul, se vedea ca a fost stearsa de praf de suprafata(si aia tot stil vechi tare), un fotoliu in cealalta camera, o masa, un dulap de haine(nu va mai descriu cum aratau aceste obiecte, mi-e scarba) etc…pe jos doar ciment..fara covoare, absolut nimic. Vroiam sa ies cat mai repede de acolo, nu din cauza cum arata neaparat, ci pentru-ca m-a mintit si ne-am pierdut timpul ambele parti. I-am cerut cat se poate de clar la telefon sa imi spuna starea mobilei si aspectul general al apartamentului. Raspunsul a fost : “totul e renovat, am facut curatenie, e utilat complet, iar mobila nu e noua, dar e ingrijita”. Eu prin mobila care nu e noua, dar e ingrijita, inteleg ca e decenta, ca nu se va dezmembra cand pun mana pe ea, ca e din epoca noastra, ca nu e un strat atat de gros de praf pe ea incat sa-l rad cu spaclu. Acum ma intreb, am eu standarde inalte ori aceasta femeie isi subestimeaza clientii? Eu inteleg ca fiecare vrea sa isi dea marfa, dar nu se rezolva nimic cu supraestimarea lucrurilor. Asa ca dau next...
Merg sa ma intalnesc cu altii…O femeie in jur de 38 de ani impreuna cu sotul urmau sa ne arate apartamentul cu pricina. Cred ca partenerul ei de viata era cam baut, caci a inceput sa se dea in spectacol. A inceput sa se bage in seama cu mine, ca el e prof universitar si parea impresionat de medicina mea…si ca daca e nevoie el poate interveni…porcarii din astea. Dar l-am ignorat cu eleganta si am inceput sa urc scarile. Urc doua etaje, toate usile erau de metal, ma gandeam ca in sfarsit oameni seriosi. Imi explica doamna unde e usa..si surpriza, singura usa nu din lemn macar…ci din placaj, cum se purta odata…ingalbenita toata de trecerea timpului, suferea si ea de atata ignoranta, plus ca si pragul era rupt. Proprietara tine sa precizeze pe drum ca ea a scos covoarele si le-a dus la curatatorie. Stam cu totii in fata usii, cat sotul isi etala talentele, doamna incepe sa probeze vreo 5 chei la usa…si nici una nu merge. Dupa un timp, constata ca vechii ei chiriasi i-au schimbat yala si ii suna, la care sotul nervos incepe sa strige pe langa ea, ca sa auda cel de la telefon, ca daca nu aduce cheile, nu va trece masterul. Un adevarat circ. Dupa care, cei doi parteneri incep sa faca schimb de replici tensionate, facandu-si reprosuri unul la altul ca nu au fost acolo cand au plecat. La un momentdat, aceasta ii spune: “pai eu nu am mai fost aici de un an! de unde era sa stiu!“. Aham…inseamna ca spiritul ei a dus covoarele la curatatorie intr-o noapte, cand ea dormea linistita in pat cu bomboana ei de sot. Am plecat cu resemnare…si next!
O baba(nu obisnuiesc sa spun asa persoanelor in varsta, dar cuvantul “baba” e asociat aici cu un sir de anormalitati penibile) stabileste sa ne intalnim intr-o statie. Dupa vreo 10 minute, cand vedem ca nu vine, suna ca sa ne vedem in alta statie. Dupa ceva timp de cand am schimbat locatia, suna ca…unde suntem. Ii explicam ca am ajuns unde a zis ea si ca sa se grabeasca ca am vrea sa vedem si alte apartamente, la care face: “a, dar voi pt apartament vreti? pai nu se poate acum…ca nu-s eu proprietara…bla bla bla“
. Doamne! M-a plimbat fara sa isi aminteasca macar cine suntem? Credea ca vreau sa-i fac parul si puteam fi la dispozitia ei toata ziua?! Nici nu stia pt ce trebuia sa ne intalnim. Asta-i buna! Iar next...
Dupa cum vedeti, am lasat-o balta cu persoanele fizice si am trecut la agentii. Dam peste un domn si stabilim sa ne intalnim sa vedem un loc, explicandu-i cam ce am vrea. Pe ploaia aia teribila, isi face aparitia personajul si ne conduce spre…imensa groapa din fata blocului
Eram in niste sandalute care mi-au intrat in acel mal pur si simplu si ma tineam de niste copaci sa nu alunec in groapa, spatiul fiind ingust (va jur). Ca o eroina, ajung pe scara de la intrare…ma prefac ca am niste picioare imaculate si pasesc increzatoare spre…niste pereti scrijeliti ca intr-o criza de furie si peste care a trecut uraganul Katrina. Nu mai aveam curaj sa urc macar, stiam ca nu va fi nimic bun..acolo sus. Bineinteles ca totul era inca in “renovare”, fiind varuit intradevar si o mobila de bucatarie cumparata noua, care nici aia nu era asamblata inca. Restul lucrurilor…vechi, oricum fiind semimobilat, ca o sa mai aduca el cu timpul daca vrem. (precizez ca nu era macar un pat, desi ap cu 2 camere) Si-a pierdut si mama rabdarea, la care a replicat: “nu o pot lasa pe fiica mea sa traiasca in acest mediu, aici e un ghetou domnule, nici nu vreau sa imi imaginez ce vecini locuiesc aici, v-am cerut ceva serios“. La care mitocanul ii replica ca doar acest loc il mai are de inchiriat si incepe sa o intrebe de unde provine, ca daca sta la bloc, ca 7 din 10 apartamente din Iasi sunt murdare. Toate acestea pe un ton ridicat si ostentativ. Mama calma il lasa sa isi scuipe toate mizeriile. Nu-mi venea sa cred ca o jigneste pur si simplu si incep sa ii pun placa cu bunul simt si respectul fata de clienti. Incep sa intru intr-un schimb de replici in care incepusem sa apar onoarea mamei ca si la un proces, unde domnul incepe sa tipe la mine cu nesimtire. Ii explic ca nu ma intereseaza cum stau oamenii din Iasi, nu ma supun nici unui sondaj (facut de el probabil) si sa decid sa stau de acum in mizerie si prostie. Nici un barbat nu vorbeste asa unei femei, mai ales fara motiv si cand ofera niste serivicii platite cu cateva sute de euro. Sa ii platesc comision pentru ce? Ca isi jigneste clientii si ofera cu totul alte lucruri decat ii sunt cerute? Ce m-a indignat a fost ca acele persoane fizice minteau ascundeau lucruri doar pentru a inchiria acel lor, ei nu luau comision pentru asta si nici nu jigneau. Incredibil, a fost un soc pentru mine! Am plecat de acolo si din Iasi cu un gust amar de atata josnicie. Oameni increzuti, grosolani, prost crescuti, care isi urmaresc doar propriile interese.
Asa ca, am hotarat sa iau in considerare doar anunturi ce contin cuvantul “lux”, poate macar acolo e prezenta decenta. E drept ca mai e putin, dar sa speram ca voi gasi la timp.
Nu am de gand sa merg in Iasi ca sa ma indobitocesc ( ca sa o zic direct), ci sa evoluez profesional si personal. Voi inaltura orice persoana cu influenta negativa asupra mea si comportament care lasa de dorit. E drept ca in unele circumstante, trebuie sa acceptam oamenii, nefiind alta solutie, insa doar acestea vor fi exceptiile, iar in preajma lor voi sta mereu cu mijloace de protectie la indemana, caci nu vreau sa imprumut decat lucruri frumoase si de admirat.
Poate ca tine de datoria noastra sa rezistam acestor mici microbi, sa ramanem intacti cand trecem pe langa ei, sa nu ne murdarim sufletul, conduita si principiile. Dupa cum observ, nu putem decat sa triem oamenii si sa avem grija sa nu devenim ca ei. Uneori ma tem ca doar defectele sunt trainice si ne insotesc pe tot parcursul vietii, pe cand calitatile ne lasa, obosesc de convietuire cu acelasi om.
Popularity: 29%
Septembrie 3rd, 2010 at 4:52 PM
Te’as mai fi intrebat… ptr ce vii in Iasi, dar imi aduc aminte ca mi-ai raspuns in postul tau: “sa evoluez profesional si personal” evolutia personala se poate spune ca se face si prin faptul ca intalnesti persoane de genul celor descrise mai sus!
Asa ca… nu pot interveni decat cu cateva sfaturi: in functie de scopul tau (inchirierea unui apartament ptr… 4 ani sa zicem, nu cunosc detalii dar o spun ca un reper) poti actiona in consecinta: nu te uiti la starea apartamentului ci…. la facilitatile acestuia- in fond… toti au 4 pereti… diferenta o fac alte criterii: distanta de facultate, utilitatile oferite, mobilitatea catre restul orasului, PRETUL!!!!, cheltuielile lunare si…. utilitatile proprii ale apartamentului… Iar de aici…. incepi negocieri, daca zona sau serviciile iti convin si te avantajeaza… incepi negocierea chiriei, sustii faptul ca nu este igienizat si…utilat, aceste costuri le poti scadea din plata chiriei prin intelegere cu proprietarul… urmand sa le faci tu…. incheierea unui contract de inchiriere la un notar in care sa se specifice aceste lucruri cred ca este inutil sa iti mai spun ca este imperios necesar (traim in Romania “totusi”
Revenind la cele de care tu… esti atat de contrariata…. : in loc sa te uiti la peretii nevaruiti… ar trebui sa te gandesti cat de ieftin, usor si placut… este sa dai “o mana de var” in cuibusorul tau ptr urmatorii ani
Ar trebui sa vezi daca ai: un aragaz…. care sa functioneze corect! un frigider… care sa fie la fel, din punct de vedere functional, restul de electrocasnice… le poti “imprumuta” cu bunavointa mamei
Sincer…. in cate paturi dormi???? daca un apartament are 2 camere??? in 2? nu cred, plus ca… nu cred ca nu esti constienta de faptul ca un apartament nu va fi utilat NICIODATA LUX cu ultimele achizitii de la Ikeea sa zic asa… sau daca va fi…. acest fapt se va rasfrange in pretul chiriei pe care TU…. IL VEI PLATI LUNAR! si vei ajunge peste 4 ani… sa spui ca “am trait bine… dar nu a ramas nimik dupa mine” De aceea sustin ideea: investitie minima de inceput…. cu dezvoltarea ei pe parcurs
M-ai ai putin pina vei fi “obligata” sa te integrezi in peisajul IESILOR… asa ca sub forma de gluma iti spun: sufleca manecile si apucate de treaba in loc sa te “plangi” ca o mironosita
Te plangi de “mizerie” si stari deplorabile… de meschinatatea oamenilor… dar draga… ce te asteptai??? Din moment ce spui ca iti place sa diseci “cadavre”???? in fiecare moment al vietii exista ceva meschin sau ceva frumos…. depinde de noi sa ai gasim UTILITATEA!
O zi buna…. si sper sa reusesti sa gasesti ce doresti in cautarile tale!
Tine cont de sfaturile mele doar daca nu cumva esti fiica nu stiu cui ministru…. care are un moft sa faca medicina la Iasi si “tati” nu are cum sa mute panthouse’ul de resedinta unde are fiica chef
Septembrie 3rd, 2010 at 5:52 PM
Este foarte adevarat ceea ce spuneti si sunt de acord. La apartamentele care le-am vazut eu, nu a mai fost cazul sa verific nimic, deoarece ele nu erau pur si simplu locuibile.(specific ca mama se ocupa de intrebarile cu cheltuielile, starea instalatiei sanitare etc.
E adevarat ca si astfel de oameni sunt o experienta, imi vor forma o viziune mai ampla asupra vietii etc.
Probabil era bine de precizat ca am mai inchiriat si in trecut locuri (nu in Iasi), dar nu am intampinat astfel de prostii(daca pot sa le zic asa), adica nu am fost nevoita sa zic “NU” de cum intru pe usa.
Nu obisnuiesc sa ma plang, doar meditez si analizez asupra lucrurilor in singuratate (sau scriind aici), eu fiind o fire care oricat de dificila ar fi o situatie, nu renunt si ma adaptez.
Nu-s absurda, cautam ceva locuibil, decent, in regula. Nu-s bogata, chiar glumeam cu mama ca jumatate din viata voi fi saraca, pentru-ca asa e in domeniul acesta cam: trebuie multa perseverenta si munca, doar facultatea fiind de 6 ani si de aceea sunt de acord cu faptul ca treptat se fac toate. Nici macar nu ma pot gandi ca voi lucra vreodata, e mult drum pana acolo
Raspunsul ei e ca se va angaja in ocna pentru a ma sustine 
Si ca sa va raspund, nu stau langa Iasi. Sunt din alt oras din Moldova si de aceea vroiam sa fie mobilat oarecum bine, pentru-ca nu as putea sa incep sa car de acasa tot felul de lucruri. E adevarat ca mama deja s-a apucat sa cumpere de la perne, fier de calcat, vesela, pana la birou, pana si cos de gunoi etc
Si asa o sa ma duc incarcata de bagaje ca un om nebun, e mai grijulie de fire si atenta la toate detaliile.
Alt aspect ar fi ca trebuie luat in considerare faptul ca-s si fata si nu pot accepta orice zona/bloc pentru-ca nu voi avea un bodyguard la dispozitie.
Mi-ai lasat o senzatie placuta Nimic cu commentul tau, deoarece ai raspuns ca si cum iti pasa
. Sfaturi importante si utile. Parca deja s-a minimalizat toata aceasta “tragedie” si sunt gata de noi “grosolanii” 
Multumesc, multumesc, multumesc !Daca imi permiti, cu tot respectul, te pup 
Septembrie 3rd, 2010 at 6:25 PM
Dupa mine potopu’ ar zice egoistu
))
Inaintea mea istetii ar zice altruistu’
Eu nu zic decat ca e mai delicat sa nu ne facem asteptari, de obicei cei dragi ne mai faulteaza din cand in cand.Cum zice prietenul Nimeni, in cate paturi dormi? cu cate guri mananci???
Nimeni, in orice moment al vietii ceva meschin din viata noastra se manifesta cumva, ca si compensare ceva sincer in viata noastra se naste
Ps. Iar esti ma singur acasa? Doua zile la rand?
Septembrie 3rd, 2010 at 8:24 PM
Am promis sa revin si…iata-ma!
M-a amuzat teribil blogul….desi e trist, e trist ca lucrurile astea sunt adevarate si tot mai fregvente.M-am confruntat si eu cu ele la venirea mea in Bacau. Am trecut peste , cand am hotarat sa caut ceva nemobilat , curat si locuibil…si-asa cum te sfatuia NIMENI , te asigur eu ca : “omul sfinteste locul”. Oricum , ca si orientare , te-as indruma catre o camera de camin, un camin respectabil din iasi si care isi merita renumele : GAUDEAMUS! A stat o prietena acolo . Am mers la ea in vizita si vreau sa iti garantez ca e regim hotelier , liniste , confort si bun simt! Camerele se aseamana cu o garsoniera. E camera pt 2 persoane, spatioasa , cu baie individuala , balcon , bucataria comuna pe palier , dar impecabila …ai frigider in camera si toate utilitatile. Merita macar sa vezi!
Mult succes!
Septembrie 3rd, 2010 at 9:19 PM
Nimeni sa facut mic mic… si a devenit Nimic
bun si asa (glumesc) Nu ti-am sugerat varianta camin asa cum a facut-o altcineva din motiv pur rational 
banuiesc ca deja te-ai informat si este FULL! Asa ca… orienteaza-te spre ceva practic si convenabil tie. Imi dadusem seama ca esti indignata de “oamenii” intalniti, dar cum chiar tu spui… te adaptezi si gasesti solutii!
Cat despre “bodyguard”… sunt sigur ca o sa gasesti unul cu “norma intreaga” cat de curand si nu o sa mai “meditezi sau analizezi asupra lucrurilor in singuratate (sau scriind aici)” ci impreuna… asa ca rezolvi 2 probleme odata
Seara lina….
Septembrie 3rd, 2010 at 9:22 PM
Dap “batrane” ai perfecta dreptate! De aceea am si adaugat “depinde de noi sa ai gasim UTILITATEA!” ceea ce ptr unii este frumos ptr noi poate fi meschin… si viceversa
Ps: nu iar… din nou! Singur am fost o viata intreaga cu gandurile mele…
Septembrie 3rd, 2010 at 11:35 PM
Ei, si de cati “ghimpi” de astia o sa te mai lovesti in viata asta…
Trebuie sa inveti sa iei din toate ce e bun, sa iti pastrezi optimismul si increderea in viata si… sa traiesti! Asa cum simti. Daca tu simti ca traiesti atunci cand diseci oameni, fa-o, bravo tie, eu una te admir extrem de mult.
Numai bine.
Septembrie 3rd, 2010 at 11:58 PM
Bine ai revenit Ingerasa
Da, e adevarat ca si caminul e o alternativa, caci am intrat la fara taxa si ar fi loc…insa am zis ca poate mai incolo, din diverse motive. Ma bucur ca te amuza si pe tine problemele astea cotidiene 
Multumesc, succes si tie.
Septembrie 4th, 2010 at 12:00 AM
Sufletdefemeie ai totala dreptate, va trebui sa ma obisnuiesc
Multumesc pentru cuvinte. 
Septembrie 4th, 2010 at 1:00 AM
cata apreciere
Septembrie 4th, 2010 at 1:03 AM
Nu mai comenta Lost, ca scade de la 2…
invidiosule
Septembrie 4th, 2010 at 1:15 AM
da da, asl pls
)))))
Septembrie 4th, 2010 at 1:49 AM
nu pot sa nu ma intreb, cum ai gasit blogul meu???
tare sunt curios
Septembrie 4th, 2010 at 1:56 AM
Cine mai stie exact cum, conteaza ca am ajuns
Ma plictiseam si cautam bloguri cu google si am vazut postul ala in care erai tu tot nostalgic si plangaret, iar compasiunea urla in mine…asa ca am hotarat sa te incurajez (sau ce am zis eu pe acolo) 
(nah…ce vrei…femei)
Septembrie 4th, 2010 at 2:00 AM
fumei fumei, ie plina lumea de nebune parampampam
asta inseamna ca inca sunt foarte bine indexat in gugal ceea ce nu ma mira deloc
pentru a sensibiliza inimile cititoarelor voi mai scrie un articol in care voi fi plangacios
Septembrie 4th, 2010 at 2:12 AM
Nu ma bate, dar mi se par putin penibile posturile de care zici tu, de aia prima data te-am luat de vreo 17 ani, ca altfel iti dai seama ca nu ma puneam pe sfaturi
Per favore, non il mio cuore
Septembrie 4th, 2010 at 2:15 AM
aparentele inseala. bine, nu doar ele o fac da deh
Septembrie 4th, 2010 at 2:42 PM
E adevarata povestioara….face parte dintr-o serie de mici povesti scrise de mine si un baiat cat timp am stat la el.
Septembrie 4th, 2010 at 3:59 PM
E la el.are mai multa grija de el.
Septembrie 4th, 2010 at 4:48 PM
Septembrie 6th, 2010 at 1:35 PM
Gata, am venit. Eu lipseam.
Persoane ca cele despre care-ai povestit, tot sunt si tot te vei lovi de ele. Eu inca incerc sa invat a le ignora. Mi se pare cea mai buna solutie. Ce alternative mai sunt? Sa-mi fac nervi si sa incep sa urlu? Tot eu imi consum energia degeaba. Sa incerc sa stau de vorba si sa explic persoanelor respective ca-s duse cu capu’? Iar e o pierdere de timp. Ignoranta in astfel de cazuri mi se pare a fi perfecta. Fii optimista! E posibil sa mai gasesti si oameni normali!
Septembrie 6th, 2010 at 2:54 PM
Acel “e posibil” imi da mult curaj mireaso
Septembrie 6th, 2010 at 3:10 PM
Pai atata timp cat exista si o unda de posibilitate, inseamna ca exista speranta. Acu… ca si procentaj, mai bine imi tin gura (sau tastele) ca sa nu te demoralizez de tot.
Septembrie 6th, 2010 at 3:19 PM
Stiu ca ai dreptate, dar Da, hai sa fim optimiste
E de datoria noastra de oameni sa mergem pana la cap…ce va fi, vom vedea
Septembrie 6th, 2010 at 9:01 PM
Să înţeleg că ai început cei 6 ani de Iaşi într-un ritm trepidant.
Eu sunt sigur că vor veni şi zilele mai puţin trepidante în care îţi va fi bine.
Dar să nu uităm vorba lui Mircea Badea, “trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.
O să gaseşti ceva convenabil, să nu disperi.
Septembrie 6th, 2010 at 9:07 PM
Glumeam ca a fost mai usor sa iau admiterea decat sa imi caut un loc unde sa stau
Nu disper, toate la timpul lor.
Multumesc dl Brosu