Medicinista – Ruj si spirit

Si uite ca a venit….vacanta de iarna. Nu simt nici entuziasm, dar nici tristete. Am prea mult de invatat pentru o vacanta atat de scurta. Cel mai probabil o sa trec anul cu atlasul de anatomie in mana

Am mai facut doua garzi.

Una la interne. Clar ca acolo nu e mai nimic de facut. Am scris o fisa de observatie, am sprijinit peretii si am vorbit cu doua paciente: doua doamne in varsta care vroiau foarte mult sa mearga acasa sa taie porcul. Din lipsa de ocupatie, le-am ascultat ofurile, le-am compatimit in oarecare masura, le-am zambit cu intelegere si implicare. La una din ele, in tot acest timp m-am uitat la picior la o rana care se tot raspandea si era incercata de tot felul de simptome: respira greu, senzatie de arsura la rana, intepaturi in zona pieptului. Mai faceam ronduri pe hol, cu castile in urechi, unde dragul de Bob Taylor striga cu un chef nebun damelooo, esta noche dameloo. Melodia asta a fost pe repet mult, mult timp. De ce? Imi dadea chef, mergeam mai cu spor probabil )

A doua garda a fost la O.R.L. Am stat mai mult in sala de operatie de acesta data. Pentru prima data m-am imbracat in costum de chirurg si credeti-ma, e un detaliu destul de entuziasmant pentru un viitor medic (mai naspa e cu boneta aia de pe cap cu care am dus “lupte”, dar m-am conformat). Cand m-am privit in oglinda, ceva din interiorul meu s-a trezit si iar incercam sa constientizez ca da, fac medicina.

Prima operatie a fost una pentru scoaterea polipilor. Un domn in jur de 50 de ani, care a facut ceva probleme cu anestezia, caci nu mai adormea:)). Profesorul imi explica pasii pe care ii va executa si de ce. A fost putin socant sincer. Domnul, pe langa acei polipi mai avea si niste formatiuni care trebuiau “aspirate”. Le taia pur si simplu si le scotea, pana ramaneam curate cornetele nazale. Manuia cu dexteritate doua aparate, iar eu vedeam pe monitor. Imi placea ce facea, probabil mi-ar fi placut sa incerc. La final, dupa vreo 40 de minute, domnul a adormit greu, dar nu se mai trezea:)). Cand i-au pus sonda, ii venea sa vomite si se ineca. Tot sangele din nas si serul fiziologic pe care i-l turna in nas in timpul operatiei era aspirat in timp ce isi executa medicul pasii, dar la final se intampla ca sa se mai scurga in gat si iti baga pur si simplu un tub si tot aspira…si vezi cum curge in jos printr-un fir incolor sange amestecat cu tot felul de cheaguri si formatiuni. Iar la final, cand aproape se trezea asistentele ii spuneau sa inghita. Dar tot nu s-a trezit total si a fost ridicat de asistente si pus pe patul de transport si dus in salon.

Cand sa inceapa a doua operatie, am auzit ca domnul de la operatia anterioara avea hemoragie….Si a doua oara tot un domn au operat, cam de 60 de ani, cu ganglioni la gat. De data aceasta, i-au facut anestezie locala, domnul era treaz si au inceput sa il taie in dreptul gatului, in partea stanga, sub maxilar. Am stat la capul lui, chiar langa el. Apreciam fiecare taietura, o adevarata arta. Au taiat pielea, apoi straturile de dedesubt pana au ajuns la acele formatiuni cartilaginoase si le taiau si le scoteau. Se auzea un sunet diferit, aveau o structura semidura. L-au cusut la final, trasnformandu-l intr-un mic frankenstein, apoi i-au cerut sa se ridice de pe masa de operatie ca sa faca endoscopie. Prima mea endoscopie! Credeam ca poate imi va fi scarba, insa nici gand, ma uitam in gatul lui fara nici o problema. Urmaream monitorul cu maxima atentie, ca sa observ daca sunt neregularitati…si nu erau. L-au luat asistentele in salon. In pauze profesorul meu iesea pe hol si manca paine prajita cu margarina, printre inghitituri oferindu-ne tot felul de explicatii.

Ma gandeam azi ca….medicii in general tin in buzunarele de la halat mita. Dar eu, ca viitor medic, ce as putea sa tin? Fituici si batoane de kinder. Nu stiu ce am de cateva zile, mananc ca o nebuna ciocolata kinder nu conteaza unde, pe la toate colturile stau cu batonul in mana.(excluzand celelalte tone de dulciuri)

Mi-a placut, cred ca as putea sa ma simt bine intr-un astfel de mediu. Si inca o data mi s-a confirmat ca ceea ce am ales, a fost bine ales.

Si ca tot veni vorba de mestecat si ca o mica incurajare pentru fete, mi-am adus aminte de ceea ce a zis o ziarista din Anglia:

iar, daca trebuie, ca posedata.”

Popularity: 36%